Tribunalul București a decis, pe 9 septembrie, ca fostul președinte al Bancorex Răzvan Temeșan să primească de la Banca Comercială Română (BCR) peste 4,5 milioane de euro, ceea ce reprezintă drepturile salariale din momentul în care acesta a fost concediat, decizia instanței nefiind însă definitivă.
„BCR respinge decizia instanței de judecată și regretă faptul că trebuie sa trateze probleme moștenite dintr-un trecut îndepărtat, când entitatea Bancorex, absorbită ulterior de BCR, se afla în proprietatea statului. Cu toate acestea, fiind forțată să se ocupe de această problemă neplăcută, banca își va apăra viguros dreptul de a nu furniza nici o compensație domnului Temeșan, având în vedere că decizia este foarte problematică din multiple considerente. În afară de argumentele juridice, dimensiunea morală a situației, în special aspectele privind remunerarea managementului unei companii de stat falimentare, se află dincolo de orice considerație rezonabilă”, precizează BCR, într-un comunicat transmis, luni, agenției MEDAFAX.
Banca consideră că este cu atât mai scandalos faptul că dreptul muncii este folosit în litigii juridice privind probleme legate de funcții de conducere, care sunt atribuite prin mandat și nu au nimic de-a face cu protecția muncii.
„Având în vedere cele de mai sus, ne vom abține de la vreun alt comentariu, până când problema va fi clarificată în instanța de judecată”, se mai arată în punctul de vedere transmis luni.
Sursa citată precizează că poziția echivalentă celei pe care Temeșan a deținut-o în Bancorex reprezintă o funcție ce poate fi ocupată doar în baza unui mandat, având un caracter profund intuitu personae, acordat de Consiliul de Supraveghere și avizat de BNR, doar persoanei care se bucură atât de o reputație neștirbită, cât și de încrederea consiliului și a acționarilor în ce privește gestionarea efectivă a băncii.
BCR amintește că, în 1997, Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) Bancorex, în care acționar majoritar era statul român, a decis demiterea lui Răzvan Temeșan. Ulterior, în contextul pierderilor înregistrate de Bancorex, tot statul român a decis, în anul 1999, realizarea fuziunii prin absorbirea de către BCR, aceasta fiind reglementată strict printr-o succesiune de acte normative.
În acest context, s-a prevăzut expres ca statul român să suporte în integralitate atât pierderile evidentiate la acea dată, cât și orice pierdere care ar fi apărut ulterior, izvorând din activitatea derulată de Bancorex până la data fuziunii, potrivit BCR.
În 2003, Temeșan a solicitat daune materiale (salarii) și morale, printr-o acțiune declanșată împotriva BCR. Conform unei decizii judecătorești din 2011, BCR a efectuat plata tuturor sumelor, fiind despăgubită integral de statul român ca urmare a executării garanției emise pentru acest litigiu, se mai spune în comunicatul remis luni MEDIAFAX.
Prin decizia din 9 septembrie, Tribunalul București obligă BCR să-i plătească lui Răzvan Temeșan drepturile salariale aferente perioadei cuprinse între 27 februarie 2009 și 9 septembrie 2014, în cuantum de 70.000 de euro lunar. Suma trebuie achitată în echivalentul în lei la cursul oficial al BNR din ziua plății efective, sume care trebuie să fie actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății efective.
„Obligă pârâta să plătească reclamantului contravaloarea dobânzii legale aferentă sumei cu titlu de drepturi salariale datorate pentru perioada 27 februarie 2009 – 9 septembrie 2014, începând cu data de 27 februarie 2012 până la data plății efective. Constată calitatea de salariat a reclamantului în perioada 07 aprilie 2007 – 9 septembrie 2014, în raport cu pârâta, pe funcția echivalentă în organigrama BCR cu cea de director general exercitată de reclamant în cadrul BANCOREX, cu salariul lunar echivalent în lei, de 70.000 de euro pentru perioada cuprinsă între 27 februarie 2009 și 9 septembrie 2014”, se arată în decizia luată marți de Tribunalul București.
Mai mult, prtimn aceeași hotărâre, instanța obligă BCR să-i plătească lui Temeșan daune morale în cuantum de 100.000 de euro.
Decizia Tribunalului Capitalei nu este definitivă și poate fi contestată la Curtea de Apel București.